Cum a eșuat propaganda rusă la alegerile din România și ce urmează în războiul informațional orchestrat de Est
România, 2025. Țara unde planurile bine unse ale Kremlinului au început să scârțâie ca un Logan cu 800.000 km la bord. S-a terminat turul doi al alegerilor prezidențiale, și ce să vezi? Nu a câștigat băiatul cu lanterna aprinsă pe sub Constituție, ci un matematician cu voce de lift și carismă de tabel Excel: Nicușor Dan. Panică la Moscova. Emoție la Buzău. Confuzie la tembeliziunile de apartament.
G SIEmion, cunoscut și ca George „Vă jur că nu sunt agent” SIEmion, intrase în turul doi cu 20% avans. Avea tot: discursul cu tremolo de tribună, drapelul călărit ca-n picturile cu Avram Iancu și o colecție întreagă de influenceri care pun virgula între subiect și predicat. Băieții de la butoane din Est frecau mâinile, rublele și vodca: „Avem omul nostru!”
Dar, ce să vezi, România a avut o reacție alergică la scenariul ăsta.
Matematică electorală de urgență democratică
Brusc, oamenii s-au dus la vot ca la supermarket în pandemie. Blocul pro-european, adică acei cetățeni obosiți de meme-uri cu drapelul rusesc și conspirații scrise cu CAPS LOCK, a dat cu ștampila în masă. O populație tăcută, latentă, care de obicei reacționează doar la majorări de taxe sau cozi la shaorma, s-a activat. Și-au spus: „Mai bine un tocilar mut decât un guraliv cu gazul în buzunar.”
Dar să nu idealizăm: diaspora a votat mai mult cu G SIEmion. Da, acea diasporă despre care credeam că vine la vot învelită în steagul UE, călare pe o statuie a libertății de Băicoi. Doar că între două ture la sparanghel și o porție de dor de-acasă, un segment considerabil a decis că omul cu steagul e mai simpatic decât omul cu planul. Așa că SIEmion a luat un ușor avans în diaspora, dar nu destul.
Diferența a fost prea mică. Trompeta lui Putin a sunat slab, iar Nicușor Dan a câștigat Cotroceniul.
Mașinăria se gripează. Urmează sabotajul.
Pentru cei de la Kremlin, a fost un dublu eșec. Nu doar că n-au câștigat, dar au descoperit că România încă are anticorpi. Că propaganda intensă pe TikTok, televiziuni obediente și canale Telegram cu iz de subsol umed n-a fost suficientă. Așa că au trecut la planul B: sabotează tot ce mișcă.
Pasul 1: Linșajul psihiatric
Noul președinte e prezentat drept „autist”, „handicapat”, „savant rătăcit prin politică”. Critica politică s-a transformat într-un linșaj cu iz medieval. Toată galeria AiURiștilor plus rezerviștii de la dezinformare digitală, s-au activat: „Nicușor Dan e dus cu pluta, vinde țara, mănâncă Excel pe pâine.” Nimic nou sub soare, dar cu o intensitate de Black Friday.
Pasul 2: Apocalipsa în HD
Pe rețelele sociale s-a declanșat teroarea: România va fi târâtă în război. Macron ne forțează mâna. Zelenski ne trimite SMS-uri la trei dimineața. Tinerii vor fi trimiși pe front cu trenul personal al lui Ilie Șerbănescu. S-au inventat tratate, înțelegeri secrete și planuri malefice care ar face să roșească și un scenarist Marvel. Toate distribuite de conturi cu 38 de urmăritori, dar „surse sigure”.
Pasul 3: Guvernul încă nu există, dar deja a trădat
Cum coaliția nu s-a format complet, orice idee apărută în spațiul public e tratată ca trădare. Dacă guvernul spune „să digitalizăm ANAF”, internetul răspunde: „Vor să vă fure datele și să vi le trimită lui Soros!” Dacă cineva rostește cuvântul „reformă”, deja apar videouri cu soldați imaginari în Gara de Nord.
Ironia supremă? Multe dintre aceste măsuri erau și în programul AiURiștilor, dar acolo erau „măsuri patriotice”. Acum, sunt „directive globaliste”. Pentru că nu e vorba despre coerență. E despre sabotaj.
Concluzia? Rusia a pierdut o bătălie. Dar nu s-a retras.
Cu clanul AiURiștilor bine plantat în Parlament, cu un guvern care bâjbâie după direcție ca un bețiv în beznă, războiul informațional continuă. Acum, se mizează pe altceva: epuizarea. Obosește-i. Confuzionează-i. Învrăjbește-i. Și dacă se prăbușesc, nici nu mai trebuie să trimiți tancuri. Vor cădea singuri. Cu televizoarele aprinse și Facebook-ul plin de profeții.
Să nu ne facem iluzii. Mașinăria e rănită, nu moartă. Și când o să cadă guvernul — și probabil o va face — Rusia va fi pe margine, cu popcorn și cu planul B, C, D în buzunar.
