O analiză cinică și acidă a celor trei fenomene care încă domină mințile: religia, astrologia și vrăjitoria – între manipulare și naivitate colectivă
Religie, astrologie, vrăjitorie. Trei surori mai bătrâne decât balada Mioriței, dar care încă prind la public mai ceva ca reducerea la tigăi în hipermarket
Discutam recent cu un amic – un fel de iluminat urban, crescut pe documentare Discovery și sarcasm – despre această trinitate de influențe care se joacă nestingherită cu mințile unei majorități care, în continuare, crede că gânditul duce la oboseală cronică.
Hai să le luăm pe rând, că merită.
Religia, această operă de ficțiune colectivă, pusă în scenă de mii de ani, cu bugete colosale și distribuție globală, e bazată pe ideea că există niște entități supranaturale care ne urmăresc nonstop – o combinație între Big Brother și Moș Crăciun, dar fără dovada bonului fiscal. Nimic demonstrabil, dar totul impus. Și cumva, cu toate că n-a demonstrat nimeni nimic, religia vine cu o grămadă de reguli, interdicții, dogme și tarife pentru iertare.
Apoi vine vrăjitoria, verișoara mai boemă și mai colorată a religiei. Tot cu forțe nevăzute, dar mai pe ocult, mai pe Tarot, mai pe „ți s-au făcut legături”. E religie cu sclipici și lumânări negre. Deosebirea dintre ele? Religia are palat episcopal și subvenție de la stat, vrăjitoarea are vilă roz și Mercedes cu număr „MAG 666”. Dar publicul e același: naiv, influențabil și predispus la pierderi financiare în numele „credinței”.
Și, în final, astrologia. Perla coroanei pseudoștiinței. Un excelent exemplu de cum poți ambala prostia în grafice colorate și diagrame cu Saturn retrograd. Astrologia îți spune că nu e vina ta că ești slab, leneș sau toxic – e vina Mercurului. El s-a întors cu fața spre Uranus, iar tu ai luat din nou decizii de rahat. Dar stai liniștit, că horoscopul de mâine îți aduce bani și iubire, dacă porți ceva mov și eviți Scorpionii.
Toate trei au un numitor comun: lipsa dovezilor și abundența clienților. Și, ironic sau nu, deși se mai înjură și se ard pe rug între ele din când în când, coabitează excelent în capul oamenilor. Acel spațiu vast, întunecat și neventilat, în care nu s-a auzit niciodată de gândire critică.
Ce-i mai grav e că liderii, conducătorii, președinții, regii, dictatorii și ceilalți păstori ai turmei planetare au mereu în jurul lor câte-un consultant spiritual. Fie că-i un popă, o zodie sau o babă cu păr vâlvoi care face descântece la televizor.
De ce? Pentru că masele vor să creadă. În ceva. Orice. Numai să nu fie adevărul.
Din fericire, pe marginea acestui circ s-au ridicat două triburi de spectatori mai rezervați.
Primii sunt agnosticii, acei oameni care spun „bă, nu știu dacă există ceva, dar parcă nu pot să zic nici că nu”. Genul de oameni care nu-și aruncă telefonul în toaletă, dar nici nu jură pe semnal când sunt în lift.
Apoi vin ateii, mai radicali, mai acizi, mai enervanți uneori, care spun: „Nu, dom’le, nu există nimic supranatural. Și dacă există, să vină cu CV-ul și dovezi, altfel nu-l bag în seamă”.
Și uite așa avem o nouă bătaie: creduli vs. sceptici. Vrăjitoarea cu coafura de motan electrocutat vs. profesorul de biologie cu sarcasm de fier. Preotul cu crucea și Sfintele Moaște vs. băiatul cu tricou pe care scrie „Nu-mi pasă ce zice horoscopul tău”.
Cine are dreptate? Greu de spus. Dar dacă te uiți la conturile bancare ale unora și la nivelul de educație al celorlalți, începi să ai o bănuială.
Și uite cum, în anul 2025, încă ne întrebăm dacă e mai bine să crezi în stele, spirite sau sfinți… sau să-ți folosești capul pentru altceva decât să porți pălării de aluminiu.
Notă:
Aceasta este o adaptare a unui text scris prin 2015, fusese scris cu mai mult patos.
