Îmi amintesc și acum, de parc-ar fi fost ieri și mi se face dor de primii clienți pe care i-am servit, două maici și un popă, de la Mănăstirea Sfântul Mare Mic Mucenic Atanasie Ciucurel, aflată vis-a-vis de bodega în spatele căreia se afla locul în care îi așteptam cu drag, mereu. Primul a intrat părintele, Pamfutie Preacurveanu, urmat de maica stareță Virginica și o novice, Leana, mai sfiosă. Popa mă privea suspicios, maica Virginica știa ce vrea, a luat biciul, el l-a plătit, la care Leana a întrebat, îl sfințim?
În samavolnicia sa, Virginica luă și un inel pentru bijuteria popii și se grăbi să-l probeze. Pamfutie, la a cărui hirotonie soborul suferise o supradoză de împărtășanie, era un bărbat între două vârste, a treia și a patra, odată rămas gol, scârbavnicu-i mădular îi atârna flasc. Stareța îi apucă prepuțul și-i trecu mădularul prin inel, precum ar fi trecut o ață prin ac, apoi îl pupă să-i treacă, să crească și să se-ntărească. Dacă știam cum stă treaba, o părăseam mai de mult pe matroană, zise Leana, mormăit.
