Monstrul de sub pat

O știam de mititică. Fusesem repartizat să-i locuiesc sub pat. Noaptea, o speriam cu grijă, suficient cât să-și ude patul și s-o strige pe mă-sa, o milf. Îmi era drag s-o aud cântându-i micuței câte un cântec de leagăn. Așa adormeam amândoi, eu și copila. Părea că voi avea o misiune ușoară. Până într-o bună noapte, când, în timp ce mă pregăteam să ies, dau nas în nas cu bestia. Un ghemotoc de blană, negru ca noaptea fără stele, m-a ațintit cu privirea-i galeșă. Atât mi-a fost. De atunci n-am mai scăpat de el.