50 de licee din România reușesc anual performanța absolută: niciun elev nu promovează Bacalaureatul. O analiză acidă despre sistemul care premiază eșecul cu bani publici
Să nu mai spunem că România nu are excelență în educație. Avem. Doar că e invizibilă și secretă, ca o sectă care predică telepatic. An de an, zeci de licee din țara noastră sfidează gravitația, logica și chiar ideea de alfabetizare, reușind performanța absolută: zero elevi care promovează Bacalaureatul. Zero. Nada. Nimic.
Dar nu oricum. Nu e ușor să duci o instituție cu 300 de elevi în halul ăsta de eficiență educațională. E nevoie de un efort coordonat, profesori motivați să nu predea, directori curajoși care nu citesc statistici, părinți absenți și elevi bine antrenați în sportul național – „nu-mi pasă, las’ că merge și-așa”.
Acești copii nu pică Bacul. Ei nu ajung la Bac. Sunt ca niște ninja ai ratării controlate. Nici nu-i vezi când dispar din catalog. Iar cei care totuși ajung, o fac în mod ritualic, ca martiri ai sistemului. Intră în sala de examen cu speranța-n buzunar și ies cu foaia albă și privirea goală. Poate nu știu, poate știu prea mult. Poate Bacul e un construct opresiv burghezo-capitalist.
În alte țări, licee cu rezultate zero ar fi închise, reformate sau transformate în centre de reeducare pentru politicieni. La noi, primesc în continuare finanțare, apă caldă, hârtie igienică și legitimitate. Sunt niște muzee ale eșecului, dar cu orar de funcționare.
Adevărul e că România educată e pe cale să reușească marea performanță istorică: o generație întreagă de elevi fără diplome, dar cu abonament la TikTok și un vocabular format din patru emoticoane și trei înjurături.
Dar nu e totul pierdut. Unii propun soluții: transformarea acestor licee în școli profesionale, centre de formare duală sau, după caz, în mall-uri abandonate. Alții propun închiderea lor. Eu zic să le păstrăm ca locuri de pelerinaj. Pentru că într-o țară care a reușit să distrugă învățământul fără să-l reformeze niciodată, aceste licee sunt adevărate monumente de patrimoniu al imposturii naționale.
Hai să le punem și stele pe trotuar. Să nu uităm niciodată ce se poate face cu buget de stat, dezinteres total și foarte, foarte multă nepăsare.
Scris cu mâna dreaptă tremurândă și cu stânga ținând capul în mâini,
P.S.
Desigur, să nu fim nedrepți: nu poți cere performanță într-un sistem în care bugetul educației e ciuntit anual cu precizia unui chirurg beat, iar la conducerea ministerului se perindă personaje care s-ar poticni într-o dictare de clasa a patra.
Cum să salvezi liceele cu promovare zero, când însuși ministrul scrie „fi-ți responsabili” pe Facebook, iar reforma școlii vine la pachet cu reformarea contului de TikTok al instituției?
În ritmul ăsta, nu doar că nu vom ieși din criză – ne vom adânci glorios în bezna unei catastrofe educaționale cu diplomă, ștampilă și poză la panou.
