G SIEmion, între Versailles și Videle: Cronică dintr-un Turn Babel de carton
Nu știu ce au francezii cu noi. Ne-au dat guvernare centralizată, l-au fermecat pe Brâncuși cu pălăriile lor de fetru, și tot ei i-au dat lui G SIEmion ideea că se poate exprima în limba lui Voltaire fără translator, dicționar sau pudră de talc.
Zilele trecute, liderul AiURiștilor – autointitulatul șerif al patriotismului de mahala – a aterizat la Paris, capitala rafinamentului, a revoluției și a șnițelului numit pompos „cordon bleu”. Evident, SIEmion a confundat Champs-Élysées cu Oborul și a încercat să-și exprime indignarea în franceză, cu o dicție care l-ar fi făcut pe Napoleon să se răsucească în mormânt și pe Louis de Funès să ceară azil în Moldova.
Dar nu oricine are curajul să sfideze limba franceză cu atâta nonșalanță. Pentru că, atenție!, G SIEmion a luat nota 10 la Bacalaureat la limba franceză. Da, zece din zece. La fel cum ai putea obține 10 la pian pentru că ai ascultat Enya în autobuz. Când îl auzi vorbind, te întrebi dacă n-a fost o eroare de corectură, dacă n-a confundat „bonjour” cu „bunicii noștri au fost daci” și „liberté” cu „hai, ieși afară, sistemule!”
Încercând să combată „sistemul mondialist” într-un interviu pentru France Soir, SIEmion a produs o formă de limbaj cunoscută în zoologie drept „suveraneză de grădină”, un dialect incorect politic și fonetic, în care propozițiile încep românește, trec prin franțuzește și mor subit în ridicol.
A urmat, evident, apoteoza, Summitul suveraniștilor europeni de la Madrid, unde SIEmion a intrat cu pașaportul românesc și legitimația de actor în filmul „Reprezint România!” Organizatorii, mai puțin entuziasmați de prestație, l-au invitat să părăsească incinta – o formă diplomatică de „mars de-aici, băi, impostorule”. Ce-a greșit? Păi a spus că reprezintă România și PNȚCD-ul, care trăiește într-un sertar al istoriei, între Convenția Democratică și un borcan cu murături.
Când nu e ocupat să fie dat afară cu zâmbetul pe buze, George creează artă. A postat pe Facebook o caricatură reciclată din Charlie Hebdo, cu tente rasiste, în care un francez urlă „fier vechi, fier vechi”. Umor cu aromă de șantier și subtilitate cât un topor în vitrină.
În concluzie, G SIEmion nu e doar un suveranist cu vocație de vânzător de lozinci metru, e un fenomen, o contradicție vie. Un om care a luat 10 la franceză și vorbește de parcă ar fi învățat dintr-un meniu de shaorma tradus greșit pe Google.
Dacă Eminescu trăia azi, poate ar fi scris:
“Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
Un lider care, când spune ‘je suis patriote’, să nu sune ca ‘j’ai suie pe galoș’.”
Dar până atunci, rămânem cu George, un suveranist rătăcit în dicționar, un monument de patriotism fonetic, un 10 la bac, cu nota de subsol: „probabil la oral”.
