FCSB pierde cu 1–0 în fața lui Shkëndija, într-un meci dominat de haos, misticism tactico-telefonic și o nouă lecție de fotbal balcanic
Shkëndija – FCSB 1–0: Prăpastia dintre mir și marcaj
Dacă înfrângerea cu Inter Escaldes a fost o palmă, înfrângerea cu Shkëndija e o palmă trasă cu crucea, de față cu tot cartierul. La 1–0 pentru niște băieți din Tetovo, FCSB și-a încheiat cu fast pelerinajul balcanic: fără gol, fără nerv, dar cu mult Duh Sfânt… invocat, ce-i drept, la fiecare pasă greșită.
Pe teren, FCSB părea o trupă de băieți trimiși în cantonament de duhovnic, nu de preparator fizic. Jucătorii alergau de parcă îi urmărea ANAF-ul și mingea era tratată ca un artefact blestemat, posedată probabil de Satana sau, și mai rău, de Mihai Pintilii.
Florin Tănase, alesul serii, a înțeles greșit expresia „tăietor de mingi” și a intrat într-un adversar ca un schingiu medieval cu bube pe suflet. Roșu? Da. Răscumpărare? Poate în altă viață, într-un serial cu penitenciare spirituale și rezerve ale FCSB.
Din studioul său de rugăciune, Becali dicta schimbări prin telefon, cu emfaza unui profet care face echipa după Evanghelia după MM. A scos jucători de pe listă mai repede decât Patriarhia scoate preoți pătați din pictura absidei. La FCSB, nu joacă cei în formă, ci cei în grație.
Pentru Gigi, Shkëndija n-a fost o echipă, ci o pedeapsă divină. „Ne-au bătut niște necunoscuți”, a spus. Nu, Gigi, v-au bătut niște oameni care chiar joacă fotbal și nu stau cu ochii pe Evanghelie la pauză, ci pe tăblițele tactice.
Și totuși, nu te poți supăra prea tare, e același circ cu dresaj religios și fotbal în derivă, doar că acum ringul s-a mutat la Skopje. Numărul principal: „cum să ratezi calificarea cu o echipă de 7 ori mai scumpă și de 10 ori mai fără idei”.
FCSB nu e o echipă, e o procesiune de tălăzuiri între aroganță, prost gust și conducere pe bază de revelații. FCSB n-are antrenor, n-are strategie, n-are onoare, are doar un patron care face echipa cu Biblia în stânga și telecomanda Digi Sport în dreapta.Ce urmează?
Returul, desigur, pe Arena Națională, dar speranțele sunt în rugăciuni și în întoarcerea unor jucători scoși și repuși pe listă în funcție de ce i se arată patronului în vis. Va câștiga FCSB? Poate. Dar sigur nu va merita.
FCSB continuă să fie un proiect mesianic cu pretenții continentale. Problema? Europa joacă fotbal, nu predici.
