Greta Thunberg versus imbecilul Donald J Trump și războiul israeliano-palestinian
Ce se întâmplă când o activistă suedeză care crede că lumea începe și se termină cu CO₂ se ciocnește retoric, iar uneori maritim, de actualul și fostul președinte al SUA, un om care înțelege Orientul Mijlociu cu aceeași finețe cu care o vacă înțelege un violoncel? Se întâmplă spectacol. Tragico-grotesc. Cu popcorn ars și subtitrare slabă.
Greta Thunberg, eterna adolescentă răzvrătită – genul de copil care dă vina pe schimbările climatice dacă-i cade înghețata pe jos – s-a urcat într-o barcă spre Gaza cu ambiția și naivitatea unui elev de gimnaziu care a citit trei postări pe Instagram și crede că poate reface harta geopolitică a Levantului cu niște conserve și o pancartă. A fost reținută de israelieni și expediată prompt spre Paris, ca orice activist care confundă apele internaționale cu o tabără de vară Greenpeace.
În colțul opus al incompetenței, actualul președinte american Donald J. Trump, abia reîncălzit pe scaunul de la Casa Albă de o majoritate de alegători care ar pierde la trivia împotriva unui pepene, s-a simțit obligat să intervină. A numit-o pe Greta „ciudată” și „furioasă” – de parcă el, cu fața sa de mango lăsat în soare și vocabularul de adolescent cu lobotomie, ar fi vreun far de normalitate și calm. Că tot vorbim de furie, nimeni n-a testat încă dacă Trump poate fi reîncărcat cu baterii alcaline și un pic de Fox News, dar indiciile sunt promițătoare.
Greta, în replică, a spus că „lumea are nevoie de mai multe tinere furioase”. Din păcate, n-a adăugat și „dar cu pregătire în istoria Orientului Mijlociu, nu doar în storytelling apocaliptic”. Pentru că Gaza, draga Greta, nu e un loc în care poți să intri cu intenții bune și să ieși cu karma intactă. Acolo, fiecare conservă livrată e o piesă într-un puzzle de 75 de ani pe care nici Mossadul, nici ONU, nici CNN-ul tău preferat n-au reușit să-l rezolve. Dar sigur îl rezolvi tu cu barca ta și două hashtaguri.
Pe de altă parte, Trump… Trump e convingător ca un măgar la catedra de relații internaționale. Pentru el, conflictul israeliano-palestinian e un meci de wrestling între „good guys” și „bad guys”, unde „good guys” sunt cei care îi râd la glume și cumpără arme de la americani, iar „bad guys” sunt… restul. Iar faptul că acest om a fost reales – da, reales, cu votul entuziast al celor care cred că „Hamas” e un nou fast-food halal în Texas – e dovada vie că democrația poate fi un act de sinucidere lentă, dar legală.
Adevărul dureros? Nici Greta, nici Trump nu au înțeles nimic. Ea confundă complexitatea geopolitică cu simplificarea moralistă de TikTok, el o tratează cu disprețul unui unchi beat la grătar, pentru care orice femeie tânără e fie isterică, fie comunistă. Dacă ar fi obligați să stea zece minute într-o dezbatere cu un istoric al regiunii, ar cere amândoi pauză de pipi și WiFi. De preferință, în altă țară.
În final, avem un conflict real, cu victime reale, și doi actori principali care își dau replici de parcă ar juca într-un episod de South Park scris la mahmureală. Poate că cel mai onest lucru ar fi ca amândoi să tacă. Dar știm că n-o vor face – pentru că lumea e un teatru, iar pe scenă au urcat doi actori proști, convinși că țipând mai tare vor părea mai deștepți.
