David Popovici câștigă aur mondial, dar se antrenează în condiții rușinoase, în timp ce statul român închide bazine și desființează Ministerul Sportului
Campionul și țara care îl încurcă
În timp ce David Popovici câștigă medalii de aur și stabilește noi repere mondiale în înot, statul român reușește performanța paralelă: să rămână complet paralizat în fața succesului său. România nu mai are un Minister al Sportului, dar are o agenție. Nu mai are bazine funcționale, dar are panglici tăiate festiv. Nu mai are strategii pentru sport, dar are comunicate de presă. Și totuși, în acest decor de improvizație cronică și neputință birocratică, un tânăr de 20 de ani reușește imposibilul: să devină campion mondial, din nou.
Iar aceasta nu este prima sa medalie. David Popovici a mai câștigat, de-a lungul unei cariere deja impresionante, multiple medalii internaționale, inclusiv medalii de aur la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene. Performanțele lui l-au transformat în cel mai de succes înotător român din toate timpurile și într-un simbol al rezistenței într-un mediu instituțional ostil.
David Popovici: Rechin antrenat în piscină cu plasă de țânțari
Aur cu aer filtrat prin balon
David Popovici s-a antrenat, în mod ironic, în ceea ce poate fi descris mai curând ca o seră pentru plante bolnave decât un bazin de înot de performanță. La Complexul Lia Manoliu din București, bazinul este acoperit cu un balon gonflabil pe timpul iernii. Umiditate excesivă, aer greu, condens permanent, o atmosferă în care sportivii se sufocă mai repede decât își fac încălzirea.
Și totuși, Popovici nu doar că s-a antrenat acolo, ci a câștigat aurul mondial la 200 de metri liber, învingând adversari cu condiții net superioare.
Performanță în ciuda, nu datorită
Succesul său nu este rezultatul unui sistem bine pus la punct, ci produsul unei voințe individuale feroce. Este genul de campion care se naște o dată la o generație, dar care este forțat să compenseze cu determinare ceea ce statul nu îi oferă cu infrastructură.
Statul român: Ministerul Sportului, înot spre desființare
O agenție în loc de minister
În iunie 2023, România a decis să desființeze Ministerul Sportului. Nu pentru că sportul ar fi înflorit și nu mai era nevoie de conducere, ci din rațiuni „administrative”. S-a înființat în loc o Agenție Națională pentru Sport, o entitate mai greu de găsit în realitate decât pe site-ul Guvernului.
Deși, teoretic, sportul este în subordinea primului-ministru, practic nimeni nu știe cine trage sforile, cine face strategii și, mai ales, cine răspunde când sportivii se antrenează în improvizații periculoase.
Panglici, promisiuni și bazine goale
În stilul binecunoscut, autoritățile au inaugurat cu fast bazine care au rămas închise ani de zile. Târgu Mureș, Otopeni, investiții de milioane de euro care stau cu lacătul pus din lipsă de personal, proceduri birocratice sau pur și simplu nepăsare.
România sportivă: Țara în care bazinele se termină în bălării
Proiecte începute, neterminate, abandonate
Bazinul olimpic din Iași, început în anii ’90, a devenit un simbol al decrepitudinii: ziduri crăpate, vegetație sălbatică și promisiuni abandonate. La nivel național, doar 4 bazine olimpice sunt funcționale – dintre care două închise temporar sau permanent.
Între timp, mii de copii și juniori nu au unde să se antreneze. Accesul în bazinele private este scump, iar școlile nu au infrastructura minimă.
Statistici rușinoase
Există un bazin la fiecare 100.000 de elevi. Niciunul construit între 2018 și 2022. În ultimii 20 de ani, statul a investit peste 1,2 miliarde de euro în infrastructura sportivă – dar rezultatele sunt dramatice. Bani cheltuiți pe clădiri goale, fără personal, fără strategii.
Opinie publică și indignare: Sătui de pomeni, flămânzi de viziune
Revoltă tăcută și sarcasm online
Pe rețelele sociale, ironiile curg. „David Popovici a câștigat aurul într-o țară care n-are bazine, dar are gropi olimpice”, scrie un internaut. Altul observă: „În România, Popovici înoată prin clor și incompetență.”
Publicul e obișnuit cu ironia tragică: suntem țara care își celebrează sportivii doar când câștigă, dar îi ignoră complet când cer infrastructură.
Politicienii și sportul: Doar la poză
Când Popovici ia aurul, toți se grăbesc la postări emoționante. Dar când el vorbește despre frică, despre lipsa condițiilor, despre dorința de a renunța, tace toată lumea. E mai comod să dai share la succesul altuia decât să investești în condițiile lui de lucru.
România se îneacă în propria nepăsare
David Popovici e campion mondial. Nu pentru că România l-a crescut, ci pentru că el a crescut în ciuda României. Într-un stat în care sportul e condus de agenții-fantomă, bazinele sunt închise sau fictive, iar sprijinul e un cuvânt fără buget, succesul lui e un strigăt. Un strigăt împotriva indolenței sistemice.
El e dovada vie că performanța poate apărea și în cele mai ostile condiții – dar și că, fără schimbare, următorul Popovici s-ar putea să nu mai apară deloc.
Până atunci, ne uităm la medalii ca la eclipse: rare, spectaculoase, și complet neinteligibile pentru cei care trăiesc permanent pe întuneric.
