CCR-ul, acest Croitor de Constituții, ne-a făcut-o: A tăiat jurnalismul de investigație din țesătura democrației. Elegant, curat, fără sânge. Doar cu sânge rece.
Prieteni, e oficial. S-a interzis jurnalismul de investigație, Doamne ferește! Asta ar fi fost prea brutal. În schimb, CCR – această instituție de băieți cuminți care citesc Constituția cu lupa de gât și cu telefonul lui Livache în buzunar – a scos din priză una dintre principalele unelte ale presei: accesul la declarațiile de avere.
Ce înseamnă asta? Păi, în termeni mai pe înțelesul domnului Predoiu: nu s-au interzis chirurgii, doar că li s-au luat bisturiile. Pot să taie, dacă vor, dar cu cardul bancar sau cu marginea unei reviste glossy. Succes!
Așa cum în Imperiul Otoman s-a considerat că literele arabe sunt prea sfinte pentru a fi turnate în plumb – deci nu s-a interzis tiparnița, doar s-a făcut inutilă – și aici CCR-ul n-a zis că presa e nasoală. Nici gând! Doar că… dacă se poate, fără scule. Faceți voi jurnalism, dar în orb, cu o mână legată la spate și cu dopuri în urechi. De ce? Așa. Pentru că putem.
Acum, să nu credeți că e ceva personal. Nu, nu. Totul e în interesul „protecției datelor cu caracter foarte personal”. Gen „când a crescut averea ta de la două garsoniere în Rahova la un palat cu heliport în Voluntari, în exact aceeași perioadă în care semnai contracte cu statul”. Ce treabă are publicul cu asta? Mai bine le lăsăm private. Ca dosarele de corupție.
Ce urmează?
Nu vom mai putea scrie, de exemplu, despre deputata cu ceasuri cât un apartament de patru camere sau despre primarul al cărui copil de un an cumpără terenuri ca-n Monopoly. E lipsă de respect față de minorii antreprenori! Ăsta e viitorul – generația cu Pampers și portofoliu imobiliar.
Recorder n-o să mai poată „încrucișa sursele”. Asta era o practică de oameni care n-au înțeles că jurnalismul adevărat e ăla în care iei ce zice conferința de presă și-l publici ca atare, cu font Times New Roman și zero întrebări. La ce bun să verifici dacă preotul care lua contracte de la Ministerul Dezvoltării era cumva… consilier în Ministerul Dezvoltării? Ce rost are să afli că inginerul profesionist a fost dat afară ca să vină nepotul cu bacul picat? Ce ești tu, detectiv? Sherlock de la Scânteia?
Și vine acum Președintele Dan – care e președinte și fiindcă o altă decizie CCR a zis că alegerile sunt opționale, ca ora de sport – și ar trebui să repare toată tărășenia.
Dar întrebarea rămâne, drag cititor cu accese de luciditate: va dori Președintele Dan să reformeze CCR-ul? Sau o să le zică „Bravo, băieți! Data viitoare poate scoateți și litera D din democrație. Ne încurcă vizual.”
Pentru moment, președintele Nicușor Dan a condamnat decizia CCR-ului, dar asta nu e suficient.
Până una-alta, îl poți întreba. Direct. Politicos. Sau cu flăcări în emoji. Sau poate printr-o scrisoare în stil otoman, cu caligrafie pe pergament și sigiliu cu ceară.
P.S.
Nu uita, transparența e bună doar la geamurile Guvernului. Să vadă poporul că aleșii muncesc. În rest, mai ușor cu luminile astea pe scândura democrației. Deranjează somnul.
Va fi dispus viitorul guvern să ia măsurile necesare pentru a reda transparența?
Personal, am dubii serioase în această privință.
