Călin Georgescu e judecat pentru propagandă legionară, dar președintele pare mai preocupat de ambiguități legale decât de combaterea extremismului
Președintele României și-a luat avocat în caz de fascism, pe sine.
Într-o țară în care granița dintre prostie și ideologie a fost desenată cu creion dermatograf, președintele Nicușor Dan a reușit să o șteargă cu un șervețel umed de Făgăraș.
După ce Parlamentul a votat o lege ce întărește interzicerea organizațiilor cu caracter legionar și lupta cu extremismul online, domnul președinte a simțit nevoia să o conteste. Motivul? E „neclară”. Mai exact, nu știm sigur dacă o asociație care îl omagiază pe Ion Gavrilă Ogoranu (fost legionar devenit partizan) e legionară sau doar pasionată de omagii patriotice în pădure.
CCR i-a respins contestația, în unanimitate, inclusiv judecătorul CCR numit de el. Motivul? Legea nu restrânge libertatea de exprimare, ci limitează propaganda fascistă.
Dar Nicușor Dan nu s-a lăsat, a decis să retrimită legea în Parlament. Poate că acolo, printre AUR, SOS și POT, va găsi în sfârșit înțelegerea ideologică pe care o caută cu atâta ardoare.
E corect: e important ca legile să fie clare, fără echivoc și loc de interpretări periculoase. Dar la fel de important este să facem distincția între anticomunism și mișcarea legionară, așa cum trebuie să știm să diferențiem între „sfinții închisorilor” și legionarii închiși pe bună dreptate – susținători ai unei ideologii criminale, unii dintre ei chiar criminali cu acte-n regulă.
CCR zice „Extremismul nu e opinie”, dar POT, AUR și SOS aud doar ce vor
Curtea Constituțională a respins și contestațiile făcute de POT, AUR și SOS. Legea nu îngrădește libertatea de exprimare, așa cum au încercat să demonstreze.
Anamaria Gavrilă, șefa POT și maestră a dramatismului retoric, a ținut un recital tragic în Parlament:
- „Ce facem, băgăm oameni la pușcărie pentru că s-au exprimat? Numim 5,3 milioane de români extremiști?!”
Cifra probabil e inspirată dintr-un PowerPoint ezoteric sau un vis colectiv pe WhatsApp. Aplauze prelungite de la colegii de galerie ideologică.
Călin Georgescu, poetul legionarismului neșlefuit
Călin Georgescu, fost pretendent la Cotroceni și actual vedetă spiritualo-ideologică a dreptei radicale, este trimis în judecată pentru propagandă legionară. Organizația sa, un melanj de nostalgici, neolegionari bio și mercenari cu opinie, a fost prinsă în flagrant ideologic, visând cu ochii deschiși la o lovitură de stat. Nu chiar cu tancuri, dar cu suficiente like-uri și cămăși verzi încât să devină periculoasă.
Nicușor Dan, în loc să se delimiteze clar de tot ce înseamnă ideologie legionară, preferă să baleteze pe marginea legii. Ar vrea să separăm. Ce? Greu de spus.
Separăm, dar ce separăm? Istoria de responsabilitate?
Președintele a declarat cândva că Mișcarea Legionară „a devenit nocivă când a început să justifice omorul oponenților politici”. Până atunci, probabil era un grup de dezvoltare personală cu simboluri ciudate.
Dar dacă tot vorbim de separări, atunci hai s-o facem cum trebuie:
- Da, trebuie să separăm anticomunismul sincer de ideologiile fasciste care s-au mascat ani de-a rândul în „rezistență”.
- Da, trebuie să facem diferența între „sfinții închisorilor” și legionarii care au fost închiși pe bună dreptate – susținători ai unei ideologii criminale, unii dintre ei chiar criminali în sensul juridic, nu doar metaforic.
- Da, trebuie să facem diferența între libertatea de exprimare și libertatea de a reabilita călăii istoriei sub forma unor opinii cu patină naționalistă.
Rabinul, problema lui Nicușor de sezon uscat
Și pentru că nu era suficientă controversa, președintele a atacat și o lege care spune că cultele trebuie să-și recunoască liderii religioși, nu să-i desemneze statul, Facebook sau Călin Georgescu personal. De ce-l deranjează că evreii vor rabini validați de comunitatea lor? Rămâne un mister demn de dosarele Xeno-fobe.
Final cu realitate diluată
Într-o țară în care memoria Holocaustului e folosită în discursurile oficiale doar de nouă mai și în rest e relativizată cu delicatețe funcționărească, poziția președintelui Nicușor Dan e, cum spune istoricul Mihai Demetriade, una dintre cele mai grave trivializări ale memoriei Holocaustului din ultimii ani.
Poate fără să vrea, poate din ignoranță sinceră, poate dintr-un patriotism local rătăcit printre munți, președintele României a ajuns să ofere protecție ideologică, prin ambiguitate, unui curent care a otrăvit România, apoi s-a ascuns în pădure.
Într-o țară normală, Călin Georgescu ar fi închis pentru ce-a făcut. În România, e apărat indirect de stat. Iar președintele, cu toată geometria lui morală, uită că între o ideologie criminală și o opinie personală e o diferență de sânge.
