Într-o țară unde realitatea e doar o sugestie cu epoleți, iar războiul pare regizat de Frații Grimm pe ketamină, Guvernatorul regiunii Irkutsk, tovarășul Igor „Bravo, băieți!” Kobzev, a anunțat solemn că ia în calcul acordarea de recompense pentru cetățenii care, în fața unor drone kamikaze ucrainene, au trecut la ceea ce se poate numi fără ironie „apărare arhaică”.

Adică au aruncat cu pietre. Cu mâna lor. În drone.

În secolul XXI, în era rachetelor hipersonice, sateliților militari și bombardierelor care pot șterge continente de pe hartă, apărarea unei baze militare ruse a fost încredințată lu’ Vanea din sat, care a pus mâna pe o bordură, și-a scuipat în palme și a strigat „Rusiaaaa!” cu vocea înecată în votcă și muc patriotard.

Breaking News: Ministerul Apărării confirmă că a aprobat oficial dotarea trupelor de rezervă cu pietre de râu din categoria A+, calibru 7 cm. Se ia în calcul omologarea pietrelor smart cu Bluetooth.

Așa au apărut și primele imagini – evident, doar din unghiurile care nu ofensează sensibilitatea lui Vladimir cel Neobosit – cu cetățeni ieșind din camioane și aruncând cu bolovani în drone ca și cum ar da cu roșii în vedeta pop care le-a părăsit satul. Ceva între „Avengers: Varianta Rurală” și „Bătălia de la Cernavodă, reconstituire cu un buget de 14 ruble și doi litri de spirt medicinal”.

Istoria rescrisă: Istoricii Kremlinului deja pregătesc noile manuale: Bătălia de la Kursk? Doar o repetiție. Bătălia de la Irkutsk, în schimb, va rămâne ca momentul în care „eroii au învins tehnologia cu rocile din curtea școlii”.

Operațiunea s-a numit, cu o ironie involuntară, „Pânza de păianjen”, dar dacă te uiți din Irkutsk, păianjenul era beat, în flăcări și țipa „mama!” din toate circuitele lui arse.

Portret de erou: Vasile Petrovici, 68 de ani, fost paznic la o fabrică de conserve și campion local la aruncatul cu petul, a reușit performanța de a doborî două drone și-un liliac. Oficialii i-au mulțumit, iar ecologiștii încă îl caută.

Dar să nu credeți că faptele acestor cetățeni – unii dintre ei pensionari care de-abia văd televizorul, dar nimeresc dronele – vor trece neobservate. Nu, camarazi! Kremlinul, cu solemnitatea unui minister al absurdului în plină febră de propagandă, pregătește decorații oficiale pentru bravii aruncători de borduri, scuipători în vânt și înjurători cu patos.

Printre distincțiile propuse:

Ordinul Pietrei Sacre, Clasa I – pentru aceia care au lovit o dronă direct în senzor, fără să-și verse ceaiul din termos.

Medalia Eroului cu Bordură – pentru cei care au folosit elemente de infrastructură rutieră pe post de armament aerian.

Crucea de Salivă Aerodinamică – acordată celor care, din lipsă de pietre, au scuipat dronele cu atâta forță, încât au creat turbulențe electromagnetice.

Diploma de Participare „Sfântul Înjurător” – pentru patrioții care, din spatele blocului, au bombardat inamicul cu înjurături neaoșe, într-o limbă slavă pură, fără traducere posibilă.

Ordinul Pavăzei Umane din Termopan – pentru gospodinele care au lovit dronele cu mopul și au rămas cu demnitatea intactă, în papuci.

Inițiative viitoare? Conform zvonurilor din Ministerul Apărării (adică acolo unde logica moare încet și e îngropată în hărți colorate), va fi lansat un program-pilot numit „Piatra Patriotului”, destinat să înlocuiască apărarea sol-aer cu praștii artizanale, cursuri de aruncat bolovani și seminarii motivaționale susținute de pietrari profesioniști din zona Urali.

Festivitatea de decorare se va desfășura, firește, în Piața Roșie, sub protecția unei umbrele antidrone improvizate din plase pescărești și promisiuni nucleare. Orchestra militară va interpreta, în deschiderea ceremoniei, imnul neoficial al apărătorilor civili:

„Dă-i cu piatra, nu te teme / Că drona-i mică și vrem meme”.

Și astfel, Rusia pășește ferm, cu piatra în mână și scuipatul la distanță calibrată, în epoca de piatră 2.0 – o eră nouă, unde glonțul costă prea mult, dar o bordură spartă face cât un sistem antiaerian.

Cum ar zice tovarășul turnător Coroiu (maestru’ Cristoiu):

Să trăiți, tovarăși. Și nu uitați: pietrele trec, propaganda rămâne.

PS:

Conform surselor, toate dronele ucrainiene și-au atins ținta.

Pe 29 mai, în toiul discuțiilor despre tăieri de sporuri și posturi în administrație, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a lansat un val de finanțare pentru biserici din diaspora în valoare de 21,7 milioane de lei, căci și sfinții din exil au nevoie de șantier. Asta după ce în aprilie, guvernul Ciolacu aruncase deja pe altarul reconsolidării spirituale alte 61 de milioane, ridicând pios totalul la peste 82 de milioane de lei. Asta, într-un an în care statul se împiedică în datorii mai ceva ca mirii în hora mare.

Dumnezeu e român și are domiciliul fiscal în Italia

Cea mai mare parte din bani s-au dus, deloc surprinzător, către biserici ortodoxe din diaspora – pentru că, să fim serioși, nimic nu-ți păstrează mai bine identitatea națională decât o turla de 1.000.000 lei și un acoperiș reabilitat în numele Domnului. Niciun elev român plecat cu părinții la cules de căpșuni nu va uita limba maternă atâta timp cât părintele paroh are microfon nou în strană și centrul comunitar miroase a lavandă și granturi nerambursabile.

Avem proiecte de genul „Bucuria copiilor” în Schwabach Roth (170.675 lei – probabil păpuși de pluș cu chipul Sf. Calinic de la Cernica), „Lada de zestre” în Bayreuth (51.500 lei – poate zestre pentru contractele viitoare) sau „Meșteșug și artă în slujba credinței” la Requena (460.000 lei – adică sculptăm în fonduri, nu în lemn). Și dacă nu se încadrează în artă sacră, se bagă la „consolidări de patrimoniu identitar”, un eufemism elegant pentru renovări pe bani publici în locașuri unde nici Dumnezeu nu e sigur că se mai citește presa românească.

Să dăm și să se adune!

Și când credeai că ți-ai atins limita suportabilității fiscale, hop și bonusul divin: 3 milioane de lei pentru „Restructurarea Casei Sfânta Anastasia” în Italia și încă 3 milioane pentru „centrul pastoral-comunitar din Venezia”. La banii ăștia, ne putem aștepta ca Sf. Anastasia să aibă și lift, și wi-fi, și poate chiar un jacuzzi de spovedanie express.

Totul, bineînțeles, într-un moment în care Ministerul de Finanțe trage semnale de alarmă de parcă tocmai a văzut factura la gaz de la Muntele Athos. Acolo unde, apropo, niște călugări cu sprijin financiar de la Gigi Becali, ne anunță prin vedenii politice că Nicușor Dan vine cu „fiara mare” în spate, iar George Simion e versiunea post-modernă a lui Arhanghelul Mihail cu Facebook și Dacie papuc.

Rugăciuni, renovări și rătăciri fiscale

Și dacă tot vorbim de lumina credinței, e imposibil să nu remarci coincidențele divine. Călugării cu „viziunile electorale” sunt îndatorați personal lui Gigi Becali, iar 16 parlamentari AUR – în pelerinaj legislativ – vor să le bage în traistă un milion de euro anual. Unde altundeva se mai pupă așa bine mirul cu milionul și profeția cu fondul de investiții?

Concluzia?

În România anului 2025, austeritatea e pentru proști, spiritualitatea e business, iar diaspora e câmpul de luptă dintre credință, fonduri europene și populism teleghidat de „vedenii” distribuite de ActiveNews, R3Media și alți apostoli ai conspirației de pe Telegram.

Iar noi? Noi rămânem martorii acestui miracol fiscal: cum se poate, în plină criză bugetară, să dai cu o mână deconturi electorale în numele Sfinților, în timp ce cu cealaltă tai sporuri pentru bugetari și promiți reforme cu apă rece.

Dar, nu-i nimic. Cu credință, mitraliere spirituale și 82 de milioane de lei, România merge înainte. Spre Athos. Cu girofarul fiscal stins.