duminică, iulie 20, 2025
Newsletter
BLOG
All
Acasă Blog Pagina 12

Brânză, euro și sugestii sfinte: Gigi & George – telenovela patapavloviană a politicii românești

MBM - KritiQ
-
0
Brânză, euro și sugestii sfinte: Gigi & George – telenovela patapavloviană a politicii românești

Dacă ai pierdut ultimele episoade din epopeea Gigi Beeecali– G SIEmion, stai liniștit: nu s-a întâmplat nimic nou. Doar aceeași piesă, jucată la nesfârșit, dar cu brânză, insinuări și curs valutar.

Într-o țară unde alianțele politice durează cât o promisiune de post, Gigi și George au reușit imposibilul: o prietenie intermitentă, sudată cu caș și spulberată de… sugestii. Nu acuzații, Doamne ferește! Gigi nu spune niciodată direct. El doar lasă în aer lucruri. Ca o lumânare care pâlpâie în altarul bârfelor cu tentă.
Totul a început cu o nuntă. G SIEmion, mândru și nărod, s-a căsătorit patriotic. Iar Gigi, cu suflet mare și sacoșă tradițională, i-a dus brânză. Nu voturi, nu sprijin concret, ci brânză – simbolul universal al păcii pastorale. A fost o ofertă de reconciliere națională în formă solidă.
Dar pacea n-a ținut mult.
La scurt timp după eveniment, într-un interviu cu parfum de revelație carpatină, Gigi a lansat o insinuare. N-a zis clar. N-a folosit cuvinte explicite. Doar a lăsat să se înțeleagă – cu aerul unui arhanghel dezamăgit – că între G SIEmion și Miki Neamțu ar fi existat… o tensiune nefirească. Nu știm ce fel de tensiune, dar Beeecali știe. Sau simte. Sau visează. Oricum, e clar că a fost ceva „nepotrivit”. Așa că a tras concluzia logică:
„SIEmion nu merită să fie președinte.”
Pentru că, se știe, în România alegem conducători nu după competență, ci după cum cred alții că se uită la alții. Nu că G SIEmion ar fi competent.
Și, cu toate astea, Gigi s-a răzgândit din nou. I-a dat iertare, brânza deja fusese digerată, iar sprijinul politic a fost reactivat. Atât de reactivat, încât Beeecali, în entuziasmul lui mistico-financiar, și-a schimbat toți leii în euro, convins că urmează o eră mesianică sub SIEmion.
Rezultatul? SIEmion a pierdut alegerile. Iar Gigi, cu degetul înfipt adânc în calculatorul BNR, a făcut bilanțul:
„Am pierdut un milion de euro!”
Nu pentru că și-a făcut prost calculele, ci pentru că, în mintea lui, economia merge pe prietenii și vedenii.
Acum, când totul s-a dus pe apa brânzei, Gigi îl numește pe fostul mire și prieten „vagabond” și calmează faptul că instigă la „vărsare de sânge”. El, omul păcii. El, cel care aduce brânză ca semn de alianță și apoi aprinde fitilul cu „eu n-am zis, dar…”.
Morala?
Când Gigi Beeecali îți aduce brânză la nuntă, ai două variante: o mănânci rapid sau o lași ca probă pentru când o să insinueze că ai iubit greșit.
G SIEmion n-a înțeles. A băgat-o în frigider. Iar acum Gigi a scos factura – cu dobândă, cu suspiciuni și cu euro pierduți la ruleta politică mistică.

România, filtrată și livrată algoritmic: Cine-a votat cu Nicușor?

MBM - KritiQ
-
0
România, filtrată și livrată algoritmic: Cine-a votat cu Nicușor?

Despre bulele digitale, votul invizibil și cum rețelele sociale ne fac să credem că trăim într-o țară care nu există, dar care are apă caldă și opinii bine conturate

Cine-a votat cu Nicușor? Sau: cum am ajuns să nu mai recunoaștem România fără filtru

Se întreabă tot mai vocal, pe rețele, niște cetățeni din specia „fără acte, dar cu principii”:
„Cine, frate, l-a votat pe Nicușor Dan, că eu nu cunosc pe nimeni?!”
Ei nu mint. Chiar nu cunosc. Dar asta nu pentru că n-a votat nimeni, ci pentru că trăiesc într-o cameră cu ecouri, cunoscută în argoul internațional sub numele de echo chamber.
Ce-i asta? Pe scurt, o lume paralelă în care vezi doar ce confirmă ce crezi deja. O redută digitală ermetică, unde n-ajung decât opinii prietenoase și meme-uri cu sens unic. Nu intră Firea, nu intră pragmatismul, nu intră vecinul care votează PSD de frică să nu se oprească microbuzul de Otopeni.
Facebook, Instagram, TikTok – toți algoritmii voștri dragi – nu vă livrează realitate, ci validare personalizată. Adică: nu mai știți cum arată România, știți doar cum sună ea în bula voastră.
Și în bula voastră, toți sunt ironici, citiți, au tatuaje minimaliste și ură pentru sistem. Și dacă nu l-a votat nimeni pe Nicușor, înseamnă că Nicușor a fost votat pe ascuns, într-o conspirație democratică cu milioane de participanți invizibili.
E momentul pentru o veste proastă: realitatea nu e targetată pe interese. Ea include și doamna de la etajul trei care votează cu Firea că „măcar ea arată a femeie”. Include și omul care n-are apă caldă, dar are convingerea că Nicușor Dan e fiul nelegitim al lui Soroș.
Nu cunoașteți pe nimeni care l-a votat? Normal. Pentru că Meta știe că vă enervați dacă vedeți postări de la votanți reali. Așa că vă ține în bula voastră frumoasă, eco, dreaptă moral și ruptă de cartier.
Și între două stories cu câini salvați și două reels-uri cu iarbă urbană, vă treziți cu o întrebare: Cum s-a întâmplat asta?
Simplu. N-ați văzut România venind, pentru că ați crezut că sunteți România.

Protoromâna însărcinată cu latina: Miracolul lingvistic de la Fanatik TV

MBM - KritiQ
-
0
Protoromâna însărcinată cu latina: Miracolul lingvistic de la Fanatik TV

Cum Căcălin Georgescu a rescris istoria limbii române în direct, în fața unui Mihai Tatulici cu fața de lat și nervii de lut, iar adepții au sărbătorit nașterea protoromânei ca revelație carpatină pre-cristalizată

Fanatik TV, noul centru de genetică lingvistică mistică. Invitat special: guru Mesia Căcălin Georgescu. Martor uimit: Mihai Tatulici. Victimă: realitatea.
Dacă istoria este o știință, atunci ceea ce s-a întâmplat în studioul Fanatik TV cu ocazia interviului dintre Mihai Tatulici și Căcălin Georgescu este echivalentul unei crime împotriva umanității cognitive. Pentru că într-o seară liniștită, în care ar fi trebuit să dezbatem probleme de interes public, am asistat, în direct și în reluare, la nașterea unei noi mitologii carpatine, în care latina nu doar că nu e mama limbii române, ci e doar o verigă ratată din ADN-ul protoromânei absolute.
Căcălin Georgescu – inginer de meserie, mesia de vocație și derviș mediatic cu diplomă de iluminat la fără frecvență – a declarat cu ochi senin și glas hipnotic că româna este limba-mamă a latinei. A făcut-o fără să clipească, fără să tușească, fără să-și consulte măcar un neuron istoric. Cu acea siguranță pe care numai cei chemați direct de Zamolxe prin fibrilații karmice o pot avea.
Mihai Tatulici, cu experiența lui de jurnalist postrevoluționar și privirea resemnată a unui tată care tocmai a aflat că fiul lui crede în Moș Crăciun la 40 de ani, a încercat să reziste. A pus întrebări. A adus contraargumente. A scos din burtă, cu ultimele forțe, câteva resturi de logică. Degeaba. În fața entuziasmului mistic al domnului Georgescu, realitatea a fost evacuată în șoaptă, escortată de un dicționar de latină în lacrimi.
Pe scurt, Căcălin Georgescu a rescris istoria live, cu un marker gros și cu hârtie de împachetat mituri. Potrivit dumnealui, nu doar că dacii vorbeau română pură înainte de Hristos, dar o și predau romanilor în tabere lingvistice cu papara tradițională.
Cicero? Un fel de traducător al lu’ Moș Măgăruș.
Virgiliu? Probabil a făcut liceul la Sarmizegetusa, profil uman.
Traian? A plecat cu tabla în cap, dar cu româna în suflet.
Până și ideea de evoluție a limbilor a fost declarată demodată, probabil un produs al conspirației Vatican-Soros-UE-Netflix. În viziunea lui Georgescu, limba română n-a evoluat. Ea a existat dintotdeauna, completă, pură, nespălată în apele decadentismului latin. Practic, Dumnezeu, după ce a creat lumina, a zis: „Să fie româna!”
Cei care au pus botul
Dar partea cea mai sinistru-amuzantă nu e ce a spus Georgescu. E ce a urmat: armata lui de adepți digitali a explodat în extaz cerebral.
Pe Facebook, forumuri și subsolurile întunecate ale internetului, dacii de tastatură s-au activat instantaneu, ca niște viruși ai sensului comun:
„Bravo, dom’ Căcăline, le-ai zis-o la trădători!”
„Am știut dintotdeauna că latina e o făcătură!”
„Protoromâna era limbă de lumină, nu ca latina aia păgână!”
Și, evident, nelipsita postare apocaliptică:
„Academia Română e controlată de masoni care ascund adevărul despre daci!”
Acești fanatici – un melanj exploziv de șoferi de dube cu blog, teologi de mahala și oameni care cred că „etimologie” e un tip de brânză – au început să împartă clipurile cu Georgescu ca pe moaște digitale. Pentru ei, nu contează că totul contrazice 200 de ani de lingvistică, arheologie, istorie comparată și bun-simț.
Adevărul lor nu se caută. Se simte. Preferabil pe stomacul gol și cu ceafa umedă de indignare patriotică.
Concluzia? Ne-am întors la peșteră, dar cu Wi-Fi.
Ce am văzut la Fanatik nu a fost doar o emisiune. A fost un ritual de exorcizare a rațiunii, cu Georgescu în rol de mare preot și Tatulici în rol de martor bătrân și neajutorat.
Protoromâna a fost întronată ca regină a limbilor. Latina a fost retrogradată la rang de jargon de colonie. Știința a fost scuipată cu iubire. Fanii au aplaudat în transă.
Și toți ne-am întrebat, uitându-ne în gol:
Oare Platon chiar era oltean?
Oare dacii aveau Google Translate?
Oare Mihai Eminescu a prevăzut totul și de-aia scria cu majusculă la „Dacia Eternă”?
Spoiler pentru viitor:
În episodul următor de la Fanatik: „Mihai Viteazul, primul astronaut român. Călătoria lui pe Lună cu calul dacic invizibil.”
Până atunci, rămâneți conectați. Limba română a început să se plângă că o doare capul. Și e doar începutul.

Suveranul cu Creierul în Leasing: Martirii TikTokului și Apocalipsa cu Selfie-Stick

MBM - KritiQ
-
0
Suveranul cu Creierul în Leasing: Martirii TikTokului și Apocalipsa cu Selfie-Stick

Cum autosuveranizarea live a devenit ritual național, iar românii derutați își taie buletinul în semn de revoltă digitală, sub patronajul noilor profeți ai prostiei în bandă largă

România, acest loc unde în fiecare lună înflorește câte o sectă politică cu IQ-ul unei găini plecate în pelerinaj, a mai produs o minune: ,,suveraniștii” fără suveranitate cognitivă. Ei sunt cetățenii 3D – Derutați, Dezorientați și Drastici – care, în loc să își exercite dreptul de vot cu discernământ, aleg să-și taie buletinul cu cuțitul de unt, live pe TikTok, ca dovadă supremă de disidență digitală.
Acești mesiați de Facebook, fiii vitregi ai algoritmului și nepoții bastarzi ai teoriei conspirației, trăiesc cu certitudinea că G SIEmion este o întrupare reîncarnată a lui Vlad Țepeș cu număr de partid, iar Căcălin Georgescu – un Iisus Christos ecologic cu doctorat în compostare spirituală.
În timp ce alții își taie venele în tăcere, suveranistul român își taie pașaportul cu foarfeca de grădină, convins că frontiera poate fi trecută doar cu gândul, iar vama cu vibrația. Își filmează gestul eroic cu o mâna tremurândă de indignare și cealaltă ocupată cu selfie-stickul, sub hashtagul #FreeDacia1310 sau #JesuisSIEmion, ca și cum s-ar afla la barricadele revoluției, nu într-o garsonieră cu chirie de pe TikTok Live.
Acești patrioți de carton, crescuți la sânul televiziunii de nișă și înțărcați de Wikipedia citită pe diagonală, confundă suveranitatea cu libertatea de a fi ridicol în direct. Ei cred că statul paralel se află în buzunarul de la spate al blugilor și că NATO e o marcă de iaurt grecesc conspirativ.
Dar nu-i poți condamna. Într-o țară în care analfabetismul funcțional e o formă de artă naivă, autosuveranizarea e singura formă de terapie accesibilă. Tăiatul actelor devine o sfântă împărtășanie inversă: în loc de vin și azimă, carduri de sănătate și buletine.
Și așa se nasc noii martiri ai TikTok-ului, mausolee ambulante ale prostiei televizate, fluturând steagul dacismului mistic și al confuziei civice ca pe o pânză de Picasso pictată cu mopul.
În concluzie, dacă românul nu s-a născut poet, măcar s-a reinventat influencer de apocalipsă naționalistă. Iar în loc de conștiință, are conexiune bună la net.

 

Portofelul român și studiul de caz etern

MBM - KritiQ
-
0
Portofelul român și studiul de caz etern

Cum românii transformă un experiment global despre onestitate într-o lecție despre șmecherie instituțională și democrație de buzunar

În marele studiu mondial al celor 17.000 de portofele pierdute „din greșeală” pentru a testa integritatea popoarelor, România a răspuns ca de obicei: cu un gest discret, dar ferm, în buzunarul celuilalt. La noi, portofelul găsit nu se returnează – se valorifică. Fie prin troc, fie prin tăcere administrativă, fie printr-o notă de subsol într-un referat despre „condiția materială a angajatului bugetar sub presiune morală”.
Și da, cum bine remarca Ștefan Liiceanu în cartea sa „România. 20 de ani de hoție – studiu de caz”, nu mai e vorba de accidente, ci de ADN instituțional. Hoția e, în esență, forma noastră de organizare. Statul funcționează pe bază de shortcuts și șpăgi, iar poporul, sătul să aștepte cinstea, votează direct cu escrocii – măcar ăia promit că fură organizat.
Românii nu mai votează oameni. Ei votează ecouri. Rezonanțe goale care repetă promisiuni cu ecou de hol de primărie. Sau votează șarlatani cu diplomă, care îți vorbesc despre democrație în timp ce-ți verifică discret codul IBAN. Și culmea ironiei? Mulți dintre ei returnează portofele. Dar doar dacă în ele găsesc un buletin de vot, pe care îl folosesc, firește, pentru binele lor personal.
Funcționarul român, între timp, nu se simte deloc vinovat. El știe că lucrează într-un sistem în care conștiința este opțională, dar dosarul cu șină e sfânt. Iar dacă un portofel ajunge pe mâna lui, se supune logicii superioare: „Nu e al meu, dar nici nu-i mai trebuie altuia.”
De fapt, portofelul acela e România însăși. L-am pierdut demult, și de fiecare dată când pare că l-am regăsit, îl dăm iar pe mâna unor oameni care-l golesc cu gesturi elegante și ne zâmbesc de la tribună. Apoi ne explică, cu aerul unui expert în comunicare publică, că nu e furt, ci reprezentare parlamentară.
Așadar, ce învățăm din studiu? Că în România nu e nicio surpriză. Portofelele dispar, valorile sunt relative, iar vinovații se aleg. La propriu. Prin vot democratic.
Notă finală:
Într-un sondaj recent, întrebați dacă ar returna un portofel găsit pe stradă, 62% dintre români au răspuns:
„Depinde cine ne întreabă.”
Restul au întrebat dacă e vreo cameră de luat vederi prin zonă.

România educată cu forța și cu filtru de pisicuță

MBM - KritiQ
-
0
România educată cu forța și cu filtru de pisicuță

Cum TikTok-ul, conspirațiile și suveranismul de carton rescriu manualul de educație națională în era dezinformării cu AI și live-uri profetice.

În Republica Educațională TikTokistan, școala se face doar dacă are filtru, sunet de fundal și minimum trei conspirații la minut. A fi prost nu mai e o rușine, e un badge de identitate națională. România educată? Mai degrabă România alfabetizată emoțional de Dihania SOS și re-evanghelizată de Căcălin Georgescu, acest Rasputin de Carrefour, care vine cu Biblia într-o mână și cu protocoalele Sionului în cealaltă, predând lecții de geopolitică în emisie live, cu vocea lui Ceaușescu resintetizată prin AI.
Tineretul educat pe TikTok votează AiURiști. Cei care cred că dacă ai părul ud când citești Constituția, ți se schimbă ADN-ul și devii suveran. Sunt urmașii mândri ai dacilor care luau bacul prin telepatie și care astăzi confundă mitologia cu realitatea, fizica cu bioenergie și cititul cu un virus injectabil de Big Pharma.
Șoșocii, aceste icoane urlătoare cu crucea în dinți și tricolorul înfipt în sinusul frontal, predică în numele unui popor martir, mort de prostie clinică, dar viu pe TikTok. Ediția 2.0 a Nebunului din Dealul Spirii: acum cu wireless și cont de OnlyFans unde îți vinde „adevăruri interzise” la 5 € pe lună și un picior de lemn spiritual.
Iar POT-ul? Partidul Oamenilor Tămăduiți, de logică, o adunătură de feți-frumoși psihedelici, care văd în Căcălin Georgescu un amestec între Dalai Lama, Nostradamus și Șerban Nicolae beat, Cu plete, spume la gură și powerpointuri despre suveranitate metabolică. Îți explică de ce 5G-ul îți fură sufletul și cum metalele grele îți scad vibrația chiar în timp ce-ți dau fluturașul de vot.
România educată a ajuns o țară unde bacalaureatul îl iei dacă știi care e diferența dintre Illuminati și Illimani, iar cultura generală se măsoară în cât de sigur ești că Australia nu există. O țară în care profesorii sunt dați afară că nu știu să facă live pe Insta, iar elevii scriu cu emoji în teză, dar știu pe de rost ultimele 14 profeții ale lui Arsenie Boca, editate de Nutriționistul Dacic cu diplomă din Tibetul Maramureșean.
Concluzia? Nu există. E în cloud. Și poate fi accesată doar cu VPN spiritual.
Pentru restul… există TikTok.

 

Românul, între sfințenia de PRM și salvarea prin șoșocism

MBM - KritiQ
-
0
Românul, între sfințenia de PRM și salvarea prin șoșocism

Cum a ajuns românul să schimbe iconița cu mitraliera electorală și să confunde duhovnicia cu delirul naționalist

Într-o țară unde păpădia se usucă de rușine când aude discursul public, românul nostru de rând — altădată agricultor și cititor de etichetă de pe borcane — și-a găsit între timp profeții. Nu pe Netflix, nu pe National Geographic, ci direct din cenaclul Sfinții Legionari în Viață. Se aprinde candela, se dă share la Petre Puțea spunând că „un prost educat e mai periculos decât o grenadă”, și apoi se votează cu o grenadă.
Justin Stârvu, duhovnicul cu filon de Horia Sima, e astăzi partener de poster cu Marilyn Monroe, iar românul suspină cu lacrimi de usturoi: „Vai, ce frumos vorbea!”. Nu contează că bătrânul făcea ode Gărzii de Fier cu mai multă patimă decât scandează galeria FCSB în Giulești. Important e că „era duhovnicesc”, adică avea barbă și bombarda fraierii cu metafizică.
Iar când se satură de moșii ăștia sfințiți cu trecut dubios, ce face Homo Dacicus Ortodoxus? Se duce glonț la vot și bagă ștampila cu mistică buimacă: Șoșoacă, clanurile AiURiștilor, POT (Partidul Oglindă Tradițională?), și evident, Căcălin Georgescu — omul care crede că se poate face economie naționalist-ecologică pe bază de bălegar și filosofie din anii ’30.
Ne mirăm apoi că România arată ca un ceai de sunătoare turnat pe o instalație electrică. Când idolii tăi politici sunt indivizi care consideră că Holocaustul e opțional, dar cărțile lui Noica sunt obligatorii în programul de guvernare, înseamnă că ai schimbat alfabetizarea cu autocombustia ideologică.
Dar nicio grijă. Poporul care a trecut de la Eminescu la Codrin Ștefănescu fără să clipească, de la Puțea la Șoșoacă fără filtru, va învinge. Sau se va autodistruge cu un râs sănătos și o injecție de spitalul 9. Până atunci, like și amin la postarea cu „România va renaște cu neamul și neamul cu România”. De pe pagina „Ortodoxia face rating”.

Inviolabilitatea dreptului de a fi prost

MBM - KritiQ
-
0
Inviolabilitatea dreptului de a fi prost
Dreptul de a fi prost e singurul drept garantat în Constituția României și susținut asiduu de guvernele care s-au perindat la conducere încă de la abdicarea regelui și până-n prezent. Acest fapt poate fi lesne observat urmărind sistemul de învățământ. Bazele sale sunt puse în comunism, când se dorea uniformizarea maselor și marginalizarea, îndobitocirea sau chiar eliminarea elitelor. În prezent sistemul creează șomeri cu diplome.
Comunismul a implementat practica promovării în funcții decizionale a persoanelor lipsite de valoare, dar care erau obediente față de sistem. Asta a condus la ceea ce vedem în prezent – haosul controlat numit ,,democrație originală” de către un fost tovarăș. Astăzi vedem ridicate pe postamente persoane neînsemnate, miniștri ai educației agramați, alții cu doctorate cumpărate. Unii dintre ei încă se află în posturi cheie.
Alegătorul român votează în funcție de pomenile electorale pe care le primește, apoi se plânge de cât de prost îi e traiul și de cât de hoți îi sunt conducatorii. În tot acest timp nu ia atitudine, e sclavul sistemului. Pentru toate, vinovat e sistemul de învățământ ce nu l-a educat să fie capabil de discernământ atunci când e la urne și urmează să-și exercite, democratic, puterea.
Politicianul român de conjunctură se dovedește a fi capabil doar să-și urmărească interesele, iar în restul timpului rămâne într-o perpetuă campanie electorală. Guvernul în funcție dă vina pe fostul, iar opoziția îi cântă-n strună, pe când românii de rând cască gura ca proștii neînțelegând nimic.
Statul Român te vrea prost, altfel nu ai fi ușor de manipulat de această joasă speță aflată la conducere. Un exemplu actual este prioritizarea investițiilor în penitenciare, timp în care pentru educație nu se alocă fonduri. Politicienii se arată speriați de faptul că ar putea călca pragul pușcăriilor și caută cu orice preț să-și pregătească din timp o cazare decentă.
Din punctul meu de vedere, referindu-mă strict la pedepsele aplicate celor ce și-au însușit foloase necuvenite, consider că sunt deja prea ofertante. Just mi se pare să li se confiște averile și să fie obligați să muncească, supravegheați, în folosul comunității.
Tot referitor la sistemul de învățământ, mă întreb cum e posibil ca unii analfabeți sau semianalfabeți să scrie cărți după gratii pentru a li se reduce pedepsele, iar aceste cărți, culmea, să fie recunoscute ca fiind tratate de specialitate? E posibil oare ca actualul sistem să dea randament maxim doar în cazul deținuților de lux? Cum se poate ca o comisie formată din profesori universitari să încuviințeze aşa „capodopere”, iar judecătorii să admită practica?
Aşa ceva nu s-ar întâmpla într-o țară care pune accentul pe educație. O nație formată din indivizi şcoliți nu permite să fie călcată în picioare de ticăloşi. Până atunci, românul simplu înjură guvernanții, merge în pelerinaj la pupat oase și-i votează pe cei care îi oferă pomană în campanie. Vezi… există totuși un drept inviolabil în această țară: dreptul de a fi prost.
PS: Aviz celor care se plâng că râdem de ei deoarece merg în număr mare la pupat oase. Stați liniștiți, nu atentează nimeni la dreptul vostru de a fi proști și de a vă manifesta în consecință!
PS:2
Acest articol a fost publicat inițial în Academia Cațavencu, în anul de grație 2015, scris de mine, Marian Benone Mihai, semnat cu pseudonimul literear Michael Damon Goodman.

În căutarea valului pierdut

MBM - KritiQ
-
0
În căutarea valului pierdut
Deși se învecinează cu Marea Neagră, paradoxal, în România valurile ajung rar și mereu târziu… Acesta pare a fi motivul din cauza căruia asistăm neputincioși la eșecul a generații întregi de surferi amatori. Se zice că a existat în țară un val de simpatie pro-egalitarism, care a fost numit atipic ,,comunism”, val pe care s-a urcat, evident, cel mai prost din curtea școlii – un surfer amator, însoțit de ilustra-i tovarășă de viață și de Academie cu 7 clase. Au urmat zeci de ani de negură, în care românii își mai puneau speranțele doar în 6 din 49 și în sfânta taină a spovedaniei.
Unu’ a întrebat odată:
– Părinte, cum vine asta ,,taina spovedaniei”?
– Simplu, fiule! Tu-mi spui mie ce-ai făcut, iar eu te torn în taină la Mănăstirea Secu. Nici acum nu s-a prins românu’ ce-i zise popa…
În toată această vreme, în jurul celor doi surferi s-au adunat rechinii tineri. A urmat o ploaie de gloanțe, la care bieții surferi, lipsiți de umbrelă si de minte, au căzut în marea învolburată, iar valul i-a izbit de țărmul stâncos. Praf i-a făcut. Valul uriaș, ca toate cataclismele care poartă nume feminine, a fost numit ,,Revoluție” și așa i-a rămas numele.
Rechinii s-au urcat repede pe val și pentru că lor nu le place să înoate în ape tulburi, au chemat o ceată de mineri să planteze panseluțe prin valul de antipatie adunat în jurul lor. Acestui val i s-a spus ,,Mineriadă”, după numele protagoniștilor de conjunctură, cărora fostul tovarăș le-a mulțumit pentru pacificatoarea intervenție. Minerul-surfer a poposit o vreme la beci, unde a devenit ,,luceafăr al huilei”, dar fostul tovarăș a avut grijă să-l grațieze. Acestea sunt valurile de care nu s-a mai auzit nimic. Românii aproape că au uitat de existența lor.
Între timp, dosarul Revoluției a fost clasat, iar cel ce privește Mineriada readus în atenție din bunăvoința unor străini.
După acel mare val, în România nu a mai poposit niciunul, astfel încât surferii amatori creează valuri în propriile pahare cu apă. A fost unu’, Bombonel, care după ce și-a adunat câteva case, a profitat de mătușa sa Tamara. Când au venit să-i numere ouăle, fiind un iscusit vânător de mistreți, a reușit performanța de a rata, cu câțiva centimetri, ținta.
A urcat apoi un marinar pe val. Unii spun că a fost providenţial, alţii că era un pirat mereu beat. În acele vremuri însă apare un alt corsar, pe numele său DNA. Avea o pasiune ciudată pentru că obișnuia să pescuiască rechini pentru colecția numită Beciul Domnesc. Corsarul a reușit în scurt timp să bage spaima-n rechinii surferi. Unii au ajuns repede în colecția sa. Printre ei ,,ciobanul scriitor” (trei cărți scrise la beci), avarul C (cinci cărți scrise la beci), Pinalti, Cocoș…Listă lungă, dar incompletă.
Acum, românii așteaptă următorul val, timp în care își dau ghes în valuri la pupat oase, la sfânta taină a spovedaniei și se lasă călcați de coloanele oficiale ale ,,interesului național” ce dă prin gropile lu’ Oprescu în goana-i către casă.
P.S. Pentru cei interesați: a apărut o aplicație pentru telefoane care par mai inteligente decât mulți dintre posesorii lor, cu Arsenie Boca, și promite să se roage pentru voi.
P.S.2
Acest articol a fost publicat inițial în Academia Cațavencu, în anul de grație 2015, scris de mine, Marian Benone Mihai și semnat cu pseudonimul literar Michael Damon Goodman.

Mesia și votul transcendental

KritiQ
-
0
Mesia și votul transcendental
Ăla micu’, guru Mesia și votul transcendental: două suflete în cabina de vot, o ștampilă și un posibil tocilar
Într-o zi în care liniștea electorală trebuia să fie sfântă și algoritmul să doarmă, ăla micu’ a apărut iar.
Dar nu oricum.
Ci ținându-se de mână, în fața unei secții de vot, cu nimeni altul decât guru Mesia – vizionarul cu accent de apus, voce de răsărit și păreri de dincolo, dincolo de granițele UE și NATO, mai la răsărit.
Imaginea celor doi a fost mai simbolică decât o cruce în formă de tricolor:
– Ăla micu’, frământat, febril, cu gânduri de revoluție și telefonul pregătit de live.
– Guru Mesia, plutind pe asfalt, cu ochii închiși și mintea la daci, reptilieni sau naiba știe.
Mai că au intrat în cabina de vot împreună, ținându-se de mână, probabil într-un gest sacru de fuziune democratică cu valențe ezoterice.
Acolo, în intimitatea buletinului, s-au rugat la Sfântul Vot Neînțeles, și au ștampilat „împotriva inechităților și umilințelor”.
Ce înseamnă asta?
Tradus din limbajul inițiatic în română cu subvenție europeană: probabil au votat cu tocilarul pro-UE și NATO, de care fuge golanul pro-rus.
E un paradox?
Da.
E logic?
Nu.
E marca ăla micu’? Absolut.
Asta în timp ce, cu doar câteva ore înainte, el își închisese conturile de Facebook și TikTok într-un gest dramatic de martiraj digital, pretinzând că e „cenzurat de sistem”.
Dar revenise după opt ore, odihnit și încărcat, cu o privire de tânăr cruciat al rețelei X (fost Twitter), acolo postând continuu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Guru Mesia nu s-a arătat deranjat de nimic.
El nu trăiește în timp.
El levitează între ere, între conferințe UNESCO imaginare și planuri pentru o Românie curată cu spirulină și suveranism moral.
„Sufletul nostru a votat Adevărul”, a spus guru Mesia, privind solemn către un copac.
„Și Adevărul nu poartă sacou, ci ie”, a completat ăla micu’, cu vocea tremurată de emoție algoritmică.
Au votat cu inima.
Dar ștampila… s-ar putea să fi fost pe tocilarul pro-UE și NATO, de care fuge golanul pro-rus cu avionu’, urlând că „ne vând țara”.
ȘTIAȚI CĂ…?
– Guru Mesia a propus o Constituție scrisă în hexametru dacic?
– Ăla micu’ a anunțat că renunță la rețele, dar postează mai des ca metroul?
– În secția de votare, au intrat împreună, ținându-se de mână, dar au ieșit ca și cum ar fi avut o revelație separată?
1...111213Pagina 12 din 13

Sunt Marian. N-am răspunsuri, dar am glume. KritiQ e blogul meu - ironic, amar, uneori chiar amuzant.

KritiQ - MBM

TENDINTE

CATEGORII

Toate drepturile rezervate © MBM- KritiQ by BITMADRID