„Și Cuvântul s-a făcut Tăcere (și apoi Notă Informativă)” – Patriarhul, Popii și SIEmion cel Drept-înainte
Într-o țară în care sfințenia se măsoară în metri pătrați de catedrală și în subvenții de la buget, BOR reușește performanța teologică supremă: să binecuvânteze, pe tăcute, orice proiect politic cu iz de naționalism, tricolor și conspirații ortodoxe. Iar în mijlocul acestei procesiuni electorale, condusă de Mache Șpagoveanu și întreținută spiritual pe YouTube de popa Calistrat, apare, ca o icoană de tăcere aurită, Preafericitul Daniel.
Doar că Daniel nu e orice Daniel. Numele său de botez întru Securitate a fost Dobrescu – un alias discret, cu miros de dublu fund și toner de mașină de scris Olympia. Trecutul său de colaborator cu băieții cu ureche fină nu-l împiedică azi să tacă nobil, cu privirea pierdută în zare, ca un oracol care știe tot dar preferă să-și lase enoriașii să se rătăcească un pic, pentru rating spiritual.
Pe când subordonații săi îl mângâie pe creștet pe G SIEmion– acest Făt-Frumos de Bacău, călare pe tricolor și înarmat cu versete trunchiate – PF Daniel tace. Nu din modestie. Nu din precauție, ci din obișnuință. Pentru că atunci când ai fost „Dobrescu”, știi că uneori cea mai curată formă de predică e tăcerea calculată, înregistrată pe bandă și arhivată la Secția a II-a.
Între timp, aceiași prelați care ieri îl aclamau pe Căcălin Georgescu – sfântul apei grele și al autarhiei mistice – și care aprindeau lumânări pentru Vladimir Putin – protectorul „valorilor tradiționale” cu tancul – îl slujesc azi pe SIEmion cu același entuziasm cu care se sfințește un Mercedes donat din evlavie pură.
BOR a devenit astfel un soi de SRL spiritual, cu acționariat variabil în funcție de sondaje, în care Patriarhul tace ca un CEO cu dosar bine păstrat și acțiuni în viitorul politic al României, iar restul se ocupă cu operațiunea de „suflet washing” a celui mai strident candidat cu traista plină de „tradiții” și vid de idei.
Pe scurt: Popa Calistrat predică. Mache Șpagoveanu pupă icoane și liste electorale. Iar Dobrescu – pardon, Daniel – tace. Căci nu-i prost cine tace, ci acela care vorbește fără aprobare de sus.
