Ghid de supraviețuire în era cărților motivaționale scrise de AI și vândute ca vindecare spirituală pe TikTok și Facebook
Nu, nu ești un ratat. Ești doar un curajos spiritual, un soi de martir cu citate din Deepak Chopra în descriere și cu chakra inimii prinsă în scrolling-ul compulsiv. Adică, normal că suferi: ai încercat să te vindeci citind statusuri scrise de o doamnă care crede că emoțiile negative pot fi “transmutate” dacă îți cumperi suficiente lumânări parfumate și dacă scrii „universul lucrează pentru mine” de 33 de ori pe o agendă cu fluturi.
Ai ales să suferi frumos, artistic, cu filtre pe Instagram și poze cu cartea Anei Maria Ducuță pe genunchi. Știi tu, autoarea aia care scrie ca un AI antrenat să mângâie traume cu emoji-uri și metafore despre “iubirea de sine” pe care o poți atinge, aparent, dacă îți cumperi și cursul video de 297 lei. Reducere azi doar pentru sufletele trezite!
Trecutul nu te trage înapoi, drag suflet rănit. Tu te tragi înapoi. Dar nicio grijă: cu suficientă voință, autosabotaj și repostări cu „mă aleg pe mine azi”, poți rămâne blocat în același cerc vicios, doar că înveți să-i zici „proces de vindecare”.
Și da, nu e vina ta că viața nu se schimbă. E vina vibrației joase. Sau, mai simplu, a faptului că repeți aceleași greșeli în timp ce te îmbălsămezi emoțional cu ideea că loialitatea înseamnă să te lipsești de respect, dar cu stil. Cu palo santo și playlist de meditație ghidată.
Iar când simți că te scufunzi, ce faci? Intri pe Facebook și citești textul Anei, scris de AI, dar validat de 5.000 de reacții de la femei care spun „ce mult aveam nevoie de asta azi”. Și te liniștești, nu pentru că ai înțeles ceva, ci pentru că te-ai conectat din nou la colivia cu bare aurite unde suferința e stilizată și trauma e trend.
Nu, iubirea nu înseamnă să te pierzi. Dar dacă o faci cu citate bine calibrate și postări cu flori, parcă sună a ceva superior, aproape divin. Iar loialitatea față de tine însuți? Vine doar după ce ai trecut de nivelul 3 din „Jocul conștiinței universale” și ai plătit cursul despre „relații karmice și oglindirea divină”.
Nu ești un eșec, ești doar un produs fidel al culturii de self-help diluat. Îți risipești energia pe oameni care nu doar că nu se mai gândesc la tine, dar care probabil și-au făcut cont pe OnlyFans și monetizează traumele în timp ce tu încă te întrebi „ce am făcut greșit?”
Te simți epuizat? Normal. Ai ars tămâie în jurul unor oameni care meritau, cel mult, să primească block. Dar nu, tu ai crezut că durerea o să dea roade. Ai confundat drama cu profunzimea, abandonul cu lecția, și l-ai citat pe Osho într-un comentariu la o poză cu o persoană care te-a ignorat din 2019.
Reciclezi trecutul? Bravo. Sper că ai și certificat verde de reciclare emoțională. Pentru că e clar că n-ai cum să te vindeci dacă nu repeți la nesfârșit aceleași greșeli, doar că învăluite în texte siropoase și fundaluri pastelate cu fluturi și galaxii.
Schimbarea nu vine. Nu cu AI-ul Anei Maria și nu cu setul tău de cristale de la târgul de spiritualitate. Vine când închizi telefonul, ieși din grupul “Feminitate sacră & vindecare interioară” și te duci, eventual, la terapie reală. Sau măcar bei un pahar de vin și te recunoști în oglindă fără să-ți spui “universul m-a adus aici cu un scop”.
Alege-te. Nu pentru că ți-a zis o postare. Ci pentru că dacă mai crezi o singură dată că „suferința te înalță”, o să ajungi sfânt patron al dependenței emoționale, canonizat pe TikTok de oameni care nu știu să iubească fără haos.
Închei cu o sugestie: data viitoare când vezi un text de genul ăsta, scris de o pseudo-psiholoagă cu AI-ul în brațe și universul în caption, întreabă-te sincer: mă ajută, sau doar mă ține pe loc, făcându-mă să simt că dacă doare, înseamnă că e profund?
Spoiler: doare pentru că nu te alegi. Și râde universul de tine, nu cu tine.
