O întâlnire de acum niște ani, când Oana încă mai prezenta interes pentru onaniști, atunci când apărea la TV, iar Dan Diaconescu era liber să-și exercite infracționalitatea și era idolul cretinilor, pe sticlă.
Într-o țară cu deficit de bun-simț și surplus de cretinism mediatic, Oana Zăvoranu a ținut morțiș să readucă în prim-plan o întâlnire veche, cam de pe vremea când Dan Diaconescu încă nu era încarcerat, iar ea încă nu ajunsese un soi de relicvă ambulantă cu followeri pe bază de milă și nostalgie. Subiectul? Nicușor Dan, primar pe atunci, președinte între timp, dar constant vinovat că n-a plătit o cafea. Halal indignare națională!
Cine-a băut cafeaua și cine-a rămas cu spumele
Undeva, printr-o epocă în care berăriile hipsterilor încă nu miroseau a eșec urban și nici Zăvoranu a botox, a avut loc o întâlnire între ,,domnia sa” și Nicușor Dan. El – matematician în costum civil, cu rucsac. Ea – un PFA pe pantof stiletto, în căutare de „deal-uri”.
Problema? Omul a fost politicos, rezervat, vertical. Asta, într-un ecosistem media în care bărbatul ideal trebuie musai să fie interlop sau manelist. Nu a plătit cafeaua divei. Nu a scos portofelul să salveze demnitatea de buzunar a unei starlete în pragul crizei de relevanță. Inacceptabil.
Dan Diaconescu, live din peștera penală
Toată această epopee cu gust de Nescafé ars a fost resuscitată recent de Oana într-o emisiune găzduită de infractorul preferat al națiunii, Dan Diaconescu. Pentru cei care au uitat, acesta a inventat televiziunea în care violul, crima și ciulamaua de pui se serveau în direct, cu public idiot și aplauze pe bandă rulantă.
Diaconescu – între două tentative de autoalbire morală – i-a oferit Oanei un microfon, iar ea a oferit publicului o confesiune care ar face până și o cârtiță să regrete că are urechi.
Întâlnirea care n-a schimbat nimic, dar a umplut golul din emisie
Zăvoranu s-a plâns că fostul primar a venit cu rucsacul în spate (probabil cu hârtii, nu cocaină – șocant!). Că și-a plătit siropul singur (traumă!). Că n-a întrebat-o dacă îi e foame (de ce ar fi făcut-o, dacă nu era la casting pentru un reality show?). Că i-a spus „Putem merge când dorești” fără s-o invite la un shopping în Dubai sau să-i ofere o funcție în vreo comisie de urbanism.
Și pentru toate astea, Oana a simțit că „îi venea să sară la bătaie”. Ceea ce, dacă n-ar fi trist, ar fi măcar caraghios.
Publicul țintă: Sugeraniștii – o specie protejată prin ignoranță
Însă tragedia adevărată nu e în siropul plătit separat. E în reacția publicului. Mii de „sugeraniști” – adică acel segment de populație care pune botul la orice bârfă ambalată în breaking news – s-au grăbit să comenteze indignat: „Rușine, Nicușor!”, „Așa face un domn?” sau „Zăvo, te iubim, meritai mai mult!”.
Ce meritau, de fapt, era o lecție despre discernământ. Dar na, când alfabetizarea funcțională e opțională, și OTV-ul ți-a fost profesor de morală, orice subiect pare credibil.
Nota de plată: 9 lei și-un secol de rușine
Ceea ce a început ca o întâlnire banală – o discuție între un om civilizat și o persoană publică în derivă – a fost transformat într-un tablou al suferinței de lux: cum e să nu ți se plătească cafeaua într-o țară în care pensionarii mor cu bonul de masă în mână?
Între timp, Nicușor Dan e președinte. Nu știm dacă și-a mai scos vreodată rucsacul. Dar știm sigur că refuză să plătească tributul absurd al vedetelor scoase din formol pentru o știre de două parale.
Costatare cu gust amar, ca espresso-ul plătit de Zăvo
Așa se face presă acum: se reîncălzesc întâmplări minore de acum ani, se împachetează în emoție artificială, se pun în gura unor glorii prăfuite și se livrează unui public care nu cere adevăr, ci doar spectacol ieftin.
Și pe fundal, un fost infractor media reînvie la televizor, o fostă divă plânge după o cafea neplătită, iar noi, fraierii, plătim factura. Din voturi. Din taxe. Din nervi.
