Sfântul Gigi al Fiscului: predici despre economie, oi și PIB
Când Beeecali vorbește de impozite, până și calculatorul ANAF face cruce.
Citeam azi un articol care, dacă nu m-ar fi făcut să râd, m-ar fi speriat. Era despre marele teolog fiscal al neamului, latifundiarul din Pipera, scriitorul cu operă penitenciară dictată, cel mai probabil, unui coleg de celulă cu diplomă de secretariat: George „Gigi” Beeecali.
Într-un acces de apostolat financiar, Gigi s-a dus până la Cotroceni să-i explice președintelui României, Nicușor Dan, cum se face economie națională. Nu ca în Harvard, ci mai degrabă ca în Filiași, la stână, fără frecvență, dar cu evlavie și procentaj.
Desigur, președintele, un om răbdător și cultivat, nota. Sper din tot sufletul că pe hârtie igienică. Nu de alta, dar în caz că a mai greșit ceva dom’ Gigi prin calcule, să aibă președintele libertatea editorială să corecteze, la propriu, „la fundul problemei”.
Beeecali, afaceristul cu profit de 10 milioane de euro pe an (cam cât o comună cu primar gospodar), propune o impozitare „progresivă” de 16% – ceea ce, în logica fiscală de la Poarta Albă, pare să însemne „la fel pentru toți, dar noi tragem grosul”. Tot el ne lămurește că statul trebuie să „pună presiune pe BNR” să scoată 60 de miliarde de euro din rezerva valutară, că oricum stau degeaba. Banii, nu ideile.
Și cum să nu încheie acest moment de revelație economică decât cu un sfat părintesc pentru Nicușor Dan: „Sunteți prea bun, fiți sever!”. De unde rezultă că Beeecali
nu doar păstorește echipe de fotbal, ci și lideri de stat.
Între timp, Nicușor Dan, fost primar general al Capitalei, matematician, urbanist și om serios, stă și ascultă cu seninătate sfaturile unui „scriitor” a cărui operă s-a născut la umbra gratiilor, în vreme ce alții transcriau pentru el idei despre sfinți și câmpuri de lavandă. Operă lăudată, evident, de intelectualii-balama ai dreptei mistico-bizantine, gen Miki Neamțu, care confundă predica de duminică cu tratatul de economie politică.
Așa arată România în 2025: un președinte serios și lucid, care ascultă până și pe cei care confundă PIB-ul cu pomelnicul, și un latifundiar cu reflexe de iluminat economic, convins că statul poate fi administrat ca un grajd cu oi, atâta timp cât se „taie grosul”.
În concluzie:
Dacă vreți să vă recalibrați viziunea fiscală, nu ratați manualul nescris de Gigi Beeecali: se citește ușor, preferabil în baie, și se termină mereu cu „așa zic eu!”.
