E oficial: armata celor care au ieșit din școala comunistă „bătută cu rigla și condei” a câștigat războiul cu înțelepciunea.
Într-un moment glorios de revelație statistică, am aflat că jumătate din adulții care se mândresc că „au făcut școala pe bune, nu ca ăștia mici din ziua de azi”, n-ar putea distinge un CV de o rețetă de sarmale, nici dacă-i pui să citească cu degetul pe rândul de sus.
Peste 50% dintre acești maeștri ai dicționarului de buzunar au picat testul vieții: nu pot înțelege un text simplu sau face o adunare fără să sune un nepot. Probabil pentru că au fost prea ocupați cu „Facultatea Vieții, cu master în experiență” – disciplina unde se dă Bac-ul la berărie și doctoratul în certitudini de Facebook.
Și nu, nu e vorba despre adolescenții zombi crescuți pe TikTok, ci despre bravii cetățeni care, la Revoluție, aveau deja trei cravate la activ și carnet de membru UTC cu toate colțurile netezite. Aceia care azi îți explică doct, din vârful tastaturii, cum „școala românească s-a dus de râpă când a venit democrația, dom’le”.
Între timp, tinerii, deși acuzați că sunt niște legume digitale, tot reușesc, din greșeală sau algoritmic, să nu depășească 30% în zona nefuncționalilor. Nu că ar fi motiv de petrecere cu confetti educaționale, dar măcar ei știu că „50%” nu înseamnă „cincizeci de grade la umbră”.
Ministerul Educației, prins în flagrant cu niște statistici nedorite, a strecurat raportul prin ușa din dos, ca pe o rușine de familie: “Așa e când ai fost la școală cu cheia de gât și capul în nori de propagandă”.
Și uite-așa, mitul școlii “făcută ca lumea” se prăbușește mai rău ca o lecție de geometrie într-o clasă fără tablă. Până una-alta, continuăm să ne târâm în litere mari și calcule mici, convinși că de vină e doar sistemul. Nu și absolvenții lui.
