Editorial din ziarul imaginar „Gazeta de Perete – pentru cei care cred tot ce scrie pe perete”
Într-o epocă în care telefonul e mai deștept decât utilizatorul, știrile false au ajuns reginele balului de prost gust. Ele nu vin pe cai mari, ci pe trotinete electrice second-hand, vopsite în conspirație. Cu tocuri înalte și silicon logic în părți esențiale, minciuna se dă drept breaking news și sare direct în brațele cititorului ca o fostă iubită disperată de atenție.
Cine le răspândește?
Un mix între horoscopiști frustrați, șamani digitali și absolvenți de “Facultatea de Google și Whatsapp Voice Notes”, secția manipulare cu zâmbetul pe buze. Acești indivizi știu tot: de la cum ne controlează reptilienii somnul, până la cum a fost Einstein, de fapt, din Brăila. (Apropo, cică i se spunea Ailinstainu’ în liceu.)
Ei vorbesc despre „adevăruri ascunse” cu vocea groasă a cuiva care n-a citit nici măcar o etichetă de la șampon, dar îți explică sistemul monetar mondial cu două meme și-un link de pe un site care se încarcă doar marțea, la lună plină.
Dar adevărații campioni sunt consumatorii și propagatorii.
Aceștia sunt acei oameni care dau „share” la o știre cu titlul: „Ciorapii te omoară! Adevărul despre cum ne ucid elasticii la glezne!” – și apoi adaugă în comentariu: „Treziți-vă, oameni buni!” Ei știu mai bine decât cercetătorii, pentru că „a zis un băiat de la țară care cunoaște pe cineva la SRI”.
Aceștia trăiesc într-o realitate paralelă unde:
Bill Gates e un fel de Moș Crăciun satanic care trimite cipuri prin antenele de Vodafone;
NASA e o firmă de pază care ascunde Pământul Plat sub o pătură;
și, evident, virusul a fost creat din supă de lilieci și intenții malefice de la Ikea.
Iar tu, dacă le spui că poate, doar poate, nu e așa… ești „vândut Sistemului”, „plătit de Oculți” sau, cel mai grav, „n-ai mintea ta, frate!”
Într-o lume normală, acești oameni ar fi fost îmbrăcați în halate și supravegheați blând. Dar în era rețelelor sociale, au microfon, like-uri și o grămadă de timp liber între două postări cu pisici și profeții apocaliptice.
Concluzie?
Fake news-ul nu e glumă. E un circ. Dar nu unul cu clovni, ci cu spectatori care au urcat în arenă și cer „adevărul” țipând, în timp ce își bagă degetele în urechi.
Și în toată nebunia asta, adevărul stă într-un colț, cu o cafea rece și un bilet dus spre altă planetă.
