Cum a ajuns românul să schimbe iconița cu mitraliera electorală și să confunde duhovnicia cu delirul naționalist
Într-o țară unde păpădia se usucă de rușine când aude discursul public, românul nostru de rând — altădată agricultor și cititor de etichetă de pe borcane — și-a găsit între timp profeții. Nu pe Netflix, nu pe National Geographic, ci direct din cenaclul Sfinții Legionari în Viață. Se aprinde candela, se dă share la Petre Puțea spunând că „un prost educat e mai periculos decât o grenadă”, și apoi se votează cu o grenadă.
Justin Stârvu, duhovnicul cu filon de Horia Sima, e astăzi partener de poster cu Marilyn Monroe, iar românul suspină cu lacrimi de usturoi: „Vai, ce frumos vorbea!”. Nu contează că bătrânul făcea ode Gărzii de Fier cu mai multă patimă decât scandează galeria FCSB în Giulești. Important e că „era duhovnicesc”, adică avea barbă și bombarda fraierii cu metafizică.
Iar când se satură de moșii ăștia sfințiți cu trecut dubios, ce face Homo Dacicus Ortodoxus? Se duce glonț la vot și bagă ștampila cu mistică buimacă: Șoșoacă, clanurile AiURiștilor, POT (Partidul Oglindă Tradițională?), și evident, Căcălin Georgescu — omul care crede că se poate face economie naționalist-ecologică pe bază de bălegar și filosofie din anii ’30.
Ne mirăm apoi că România arată ca un ceai de sunătoare turnat pe o instalație electrică. Când idolii tăi politici sunt indivizi care consideră că Holocaustul e opțional, dar cărțile lui Noica sunt obligatorii în programul de guvernare, înseamnă că ai schimbat alfabetizarea cu autocombustia ideologică.
Dar nicio grijă. Poporul care a trecut de la Eminescu la Codrin Ștefănescu fără să clipească, de la Puțea la Șoșoacă fără filtru, va învinge. Sau se va autodistruge cu un râs sănătos și o injecție de spitalul 9. Până atunci, like și amin la postarea cu „România va renaște cu neamul și neamul cu România”. De pe pagina „Ortodoxia face rating”.
