Deși se învecinează cu Marea Neagră, paradoxal, în România valurile ajung rar și mereu târziu… Acesta pare a fi motivul din cauza căruia asistăm neputincioși la eșecul a generații întregi de surferi amatori. Se zice că a existat în țară un val de simpatie pro-egalitarism, care a fost numit atipic ,,comunism”, val pe care s-a urcat, evident, cel mai prost din curtea școlii – un surfer amator, însoțit de ilustra-i tovarășă de viață și de Academie cu 7 clase. Au urmat zeci de ani de negură, în care românii își mai puneau speranțele doar în 6 din 49 și în sfânta taină a spovedaniei.
Unu’ a întrebat odată:
– Părinte, cum vine asta ,,taina spovedaniei”?
– Simplu, fiule! Tu-mi spui mie ce-ai făcut, iar eu te torn în taină la Mănăstirea Secu. Nici acum nu s-a prins românu’ ce-i zise popa…
În toată această vreme, în jurul celor doi surferi s-au adunat rechinii tineri. A urmat o ploaie de gloanțe, la care bieții surferi, lipsiți de umbrelă si de minte, au căzut în marea învolburată, iar valul i-a izbit de țărmul stâncos. Praf i-a făcut. Valul uriaș, ca toate cataclismele care poartă nume feminine, a fost numit ,,Revoluție” și așa i-a rămas numele.
Rechinii s-au urcat repede pe val și pentru că lor nu le place să înoate în ape tulburi, au chemat o ceată de mineri să planteze panseluțe prin valul de antipatie adunat în jurul lor. Acestui val i s-a spus ,,Mineriadă”, după numele protagoniștilor de conjunctură, cărora fostul tovarăș le-a mulțumit pentru pacificatoarea intervenție. Minerul-surfer a poposit o vreme la beci, unde a devenit ,,luceafăr al huilei”, dar fostul tovarăș a avut grijă să-l grațieze. Acestea sunt valurile de care nu s-a mai auzit nimic. Românii aproape că au uitat de existența lor.
Între timp, dosarul Revoluției a fost clasat, iar cel ce privește Mineriada readus în atenție din bunăvoința unor străini.
După acel mare val, în România nu a mai poposit niciunul, astfel încât surferii amatori creează valuri în propriile pahare cu apă. A fost unu’, Bombonel, care după ce și-a adunat câteva case, a profitat de mătușa sa Tamara. Când au venit să-i numere ouăle, fiind un iscusit vânător de mistreți, a reușit performanța de a rata, cu câțiva centimetri, ținta.
A urcat apoi un marinar pe val. Unii spun că a fost providenţial, alţii că era un pirat mereu beat. În acele vremuri însă apare un alt corsar, pe numele său DNA. Avea o pasiune ciudată pentru că obișnuia să pescuiască rechini pentru colecția numită Beciul Domnesc. Corsarul a reușit în scurt timp să bage spaima-n rechinii surferi. Unii au ajuns repede în colecția sa. Printre ei ,,ciobanul scriitor” (trei cărți scrise la beci), avarul C (cinci cărți scrise la beci), Pinalti, Cocoș…Listă lungă, dar incompletă.
Acum, românii așteaptă următorul val, timp în care își dau ghes în valuri la pupat oase, la sfânta taină a spovedaniei și se lasă călcați de coloanele oficiale ale ,,interesului național” ce dă prin gropile lu’ Oprescu în goana-i către casă.
P.S. Pentru cei interesați: a apărut o aplicație pentru telefoane care par mai inteligente decât mulți dintre posesorii lor, cu Arsenie Boca, și promite să se roage pentru voi.
P.S.2
Acest articol a fost publicat inițial în Academia Cațavencu, în anul de grație 2015, scris de mine, Marian Benone Mihai și semnat cu pseudonimul literar Michael Damon Goodman.
